Despre mine
nuclear, inoxidabil, industrial si desigur mereu verde.
Arta ramâne o certitudine insa cred ca e greu sa izbutesti. As fi dorit sa imi fac debutul cu "flori de nisip", un volum de versuri din adolescenta publicat in internet. Artistul român este razboinicul care bate câmpii. Ca sa reuseasca artistul trebuie pus în forma de cozonac cu rahat. El (eu) este atributul societatii românesti în plin avânt economic, de societate de consum; adica societatea care te consuma. Cred în ce fac si pentru ce lucrez, ma chinui sa ramân cat pot asa, desigur acest stil îmi creeaza multe probleme dar nu vad o solutie, poate o solutie dezinfectanta.
miercuri, 31 august 2005
desene pe asfalt
Nu imi amintesc si nu pot sa scriu despre femei,
fara sa simt toate ranile banale din suflet
un rau, mai bine spus un gol lipsa acelui ceva esential
“rau dar mai rau fara rau”
mi-am dorit atat de mult sa fiu singur
in caverna amintirilor mele si m-am temut de oricine
atat de mult pana cand am invatat sa ma comport ca o manusa
si ma transform lasand spiritul meu cameleontic
sa se mimetizeze in milioane de singuratati
si pentru fiecare singuratate am ales o femeie
carnivora, cu picioare lungi si fusiforme
cu buze carnoase si suculente,
o singura femeie desenata anatopometric pe asfalt
ca un semn fatal de circulatie sexuala
sa ma pot imagina tiran peste corpul ei bidimensional.
Imi doresc inca sa mai inot pana la tarm
sa revin obosit pe plaja amara
naufagiat, dupa ce am pierdut tot ce putem pierde din memorie si suflet
singur
ca o pasare solitara sa imi imaginez vazduhul
si sa zbor atat de sus, atat de departe
stical, cauciuc, plastic, metal
asfalt si betoane, femei pline de silicoane
fardate delicat, vopsite parfumate seducatoare
ma tin atat de strans legat in angernajul de fier al lumii ca o tiribomba
banl eu imi doresc banal o femeie
insa sufletul meu inghetat isi aminteste Antartica pinguini si balene
femeile sunt un dop pe care trebuie sa il pui la viata
sunt teava de esapament a sufletului meu cu sute de cai putere
dar femeile sunt si un balon cu care te pierzi in vazduh
si mai multe foarte multe sunt femeile
sunt si de unica folosinta.
tare as vrea sa pot spune tot
insa mai sper sa gasesc pe o strada sau undeva
o femeie care sa mazgalesca pe asfalt
visele ca un poem vechi in versuri cu rima
si eu sa mazgalesc pe cer tot ce spune
fara sa imi amintesc cat de singur sunt.